crucea în viaţa creştinului

Morala: Nimic din această viaţă nu ne este dat la întamplare.
De prea multe ori ne plângem şi cârtim.

De prea multe ori dorim să ne eliberam de crucea ce ne este dată fiecăruia dintre noi, fugind de greutăţi şi responsabilităţi, fără a şti că toate exista cu un rost şi cu un scop. 

Mai mult decât atât, Dumnezeu nu ne dă niciodată ceva ce n-am putea suporta....
Iar dacă ne gândim să scurtăm aceste încercări vom avea soarta aceluia ce a încercat să îşi "meşteşugească" crucea după pretenţiile sale.

cei trei moşnegi

Într-o zi o femeie iese din casă şi vede 3 moşnegi cu barba alba stând în faţa casei.
Nu-i cunoştea, dar văzându-i supăraţi îi invită în casa ei să le dea ceva de mâncare.
- Soţul tău este acasă? - întreabă ei.
- Nu. Este plecat şi vine abia deseară.
- Atunci nu putem intra - replică ei.
Seara, când soţul se întoarce acasă, ea îi povesteşte despre cei trei moşnegi.
- Du-te şi spune-le că am venit şi pofteşte-i înauntru
Femeia se duce si îi invită.
- Nu putem intra toţi în casă.
- Cum asa? întreabă ea.
Unul dintre moşnegi îi explică. Eu sunt BUNĂSTARE, el este  SUCCES iar celălalt este IUBIRE. Acum du-te şi întreabă-l pe soţul tău care dintre noi să vină în casă. Femeia intră în casă şi îi spune soţului, care se bucură.
- Ce bine! În acest caz invită-l pe BUNĂSTARE să ne umple casa cu belşug!
Soţia nu a fost de acord.
- Eu zic că ar fi mai bine să-l invităm pe SUCCES! Şi aşa nu au mers prea bine treburile în ultima vreme.
Copilul îi asculta tăcut dintr-un colţ al casei.
- N-ar fi mai bine să-l invităm pe IUBIRE? a sugerat el. Poate ne-ar ajuta mai mult.
După câteva momente de gândire s-au hotărât.
- Hai sa ne ghidăm după sfatul copilului. Du-te afara şi invita-l pe IUBIRE să ne fie oaspete.
Femeia iese afară şi întreabă:
- Care dintre voi este IUBIRE? Pe el îl invităm să ne fie oaspete
IUBIRE porneşte înspre casă. Odată cu el, se pornesc în urma lui şi ceilalţi doi. Surprinsă, femeia întreabă:
- L-am invitat doar pe IUBIRE. Cum de veniţi şi voi cu el?
Cei doi moşnegi ce veneau în urmă răspunseră:
- Dacă ne-ai fi invitat pe unul dintre noi doi, ceilalţi ar fi rămas pe loc. Dar de vreme ce l-ai invitat pe IUBIRE, unde merge el, mergem şi noi.
Unde este IUBIRE este şi BUNĂSTARE şi SUCCES !!!

primeşti ceea ce dai

Într-una din zile un negustor de lactate primeşte o invitaţie de a se prezenta la Judecătorie pe data de cutare şi cutare, fiindu-i intentat un proces de către un brutar. Omul era foarte îngrijorat şi până la data procesului nu-şi mai găsea liniştea. Se tot întreba cu ce o fi învinuit. Celălalt însă ştia. Şi încă cum.
Îl tot bănuia pe negustorul de lactate că îl înşală la cântar atunci când cumpăra unt de la el. Aşa că de fiecare dată după ce primea kilogramul de unt şi ajungea acasă, brutarul cântărea marfa primită în prezenţa unor martori. Într-adevăr, bănuielile sale erau justificate. Ba primea 900 g, ba 800, au fost cazuri când a primit şi 750 g de unt în loc de 1 kg .
În ziua judecăţii, judecătorul îl întreabă pe negustorul de lactate:
- Spune, dumneata ai cântar cu care să cântăreşti untul ce-l vinzi?
- Nu, domnule judecător. Nu am.
- Păi, atunci cum pretinzi că vinzi unt la kilogram?
- Păi, să vedeţi. Eu am o balanţă, pun pe o parte a balanţei kilogramul de pâine ce-l cumpăr de la brutar, iar pe cealaltă parte pun unt până ce balanţa se echilibrează.
Morala: În viaţă primeşti ceea ce dai.
Nota bene: Personajele poveştii sunt pur ficţionale şi nu au nicio legătură cu cineva din realitate.

Tu ce eşti?

O tânară profesoară, cu vizibile veleităţi de tendinţe liberale, explica micuţilor ei elevi faptul ca ea este atee şi-i întreba dacă nu cumva sunt şi ei. Neştiind de fapt ce-i acela un ateu şi dorind sa fie şi ei ca şi profesoara lor, micuţii îşi ridicaseră mânuţele în aer. Dar iată şi o excepţie. O fetiţă pe nume Maria nu se luă după mulţime, şi nu ridică mana. Profesoara observând-o o întrebă de ce s-a decis să fie diferită.
– Pentru ca nu sunt atee.
Profesoara o întrebă din nou:
– Dar tu ce eşti?
– Sunt creştin-ortodoxă.
Puţin deranjată profesoara se înroşi. O întrebă, totuşi, de ce este creştină.
– Ei bine, am fost crescută sa-L cunosc şi sa-L iubesc pe Domnul Iisus Hristos. Bunicii au fost creştin-ortodocşi, mama este creştin-ortodoxă, la fel şi tata. Aşa sunt şi eu.
Profesoara s-a înfuriat:
– Ăsta nu este un motiv. Spuse ea în gura mare. Ce-ar fi fost dacă maică-ta ar fi fost o idioată şi la fel şi taică-tu? Ce ai fi fost tu atunci?
Fetiţa tăcu puţin şi, zâmbind finuţ îi zise:
– Atunci ...aş fi fost atee!

Fragment preluat din cartea "Despre căderea Protopărintelui Adam, păcat, moarte şi înviere", autor Sfântul Inocenţiu, Arhiepiscopul Odesei

2 foi de hârtie

Un om trebuie să poarte la el două bucăţele de hârtie şi să se uite la ele în fiecare zi.
Pe una să scrie: „Eşti ca ţărâna şi cenuşa” şi pe cealaltă: „Pentru tine a fost creat universul”.
(luat din înţelepciunea antică)