Tu ce eşti?

O tânară profesoară, cu vizibile veleităţi de tendinţe liberale, explica micuţilor ei elevi faptul ca ea este atee şi-i întreba dacă nu cumva sunt şi ei. Neştiind de fapt ce-i acela un ateu şi dorind sa fie şi ei ca şi profesoara lor, micuţii îşi ridicaseră mânuţele în aer. Dar iată şi o excepţie. O fetiţă pe nume Maria nu se luă după mulţime, şi nu ridică mana. Profesoara observând-o o întrebă de ce s-a decis să fie diferită.
– Pentru ca nu sunt atee.
Profesoara o întrebă din nou:
– Dar tu ce eşti?
– Sunt creştin-ortodoxă.
Puţin deranjată profesoara se înroşi. O întrebă, totuşi, de ce este creştină.
– Ei bine, am fost crescută sa-L cunosc şi sa-L iubesc pe Domnul Iisus Hristos. Bunicii au fost creştin-ortodocşi, mama este creştin-ortodoxă, la fel şi tata. Aşa sunt şi eu.
Profesoara s-a înfuriat:
– Ăsta nu este un motiv. Spuse ea în gura mare. Ce-ar fi fost dacă maică-ta ar fi fost o idioată şi la fel şi taică-tu? Ce ai fi fost tu atunci?
Fetiţa tăcu puţin şi, zâmbind finuţ îi zise:
– Atunci ...aş fi fost atee!

Fragment preluat din cartea "Despre căderea Protopărintelui Adam, păcat, moarte şi înviere", autor Sfântul Inocenţiu, Arhiepiscopul Odesei

2 foi de hârtie

Un om trebuie să poarte la el două bucăţele de hârtie şi să se uite la ele în fiecare zi.
Pe una să scrie: „Eşti ca ţărâna şi cenuşa” şi pe cealaltă: „Pentru tine a fost creat universul”.
(luat din înţelepciunea antică)

1938

M-a bucurat să ştiu că podelele din biserică sunt cele originale, din lemn de brad.
Mărturie stă inscripţia din partea stângă a altarului descoperită cu ocazia ajustării podişorului din lateralele Sfintei Mese, din considerente de spaţiu.

Kiss Jozsef, originar din Cristur-Crişeni, este meşterul care le-a montat şi care a notat şi data: 1938 (vezi foto). La vârsta pe care o au arată surprinzător de bine. Fiind iubitor de vechi, le voi recondiţiona, dăruindu-le strălucirea de altă dată. Ironia şi coincidenţa e că şi de data aceasta lucrarea va fi făcută tot de un meşter ungur.

Din nou copii ...şi cadouri

Nu puteam să nu le facem un mic cadou copiilor din parohie, mai ales după atmosfera deosebită de Sfântul Nicolae. Mulţumim bunului Dumnezeu şi celor care contribuind după putinţă, au făcut posibil acest lucru. Nu doar copii au primit cadouri de la credincioşii inimoşi, ci şi eu: rândul de veşminte pe care îl port în imaginea de mai sus. Mulţumesc încă o dată şi pentru acest lucru persoanei care a ţinut să rămână anonimă.

peisaj de poveste

25 decembrie. Ziua naşterii Domnului. Meseşul îşi aşteaptă trecătorii, înveşmântat în alb, calm şi liniştit. Ai senzaţia că eşti parte a unui tablou ireal din alte vremuri. E cel mai spectaculos cadou primit de Crăciunul acesta. Mulţumesc Doamne.

minunea Sfântului Nicolae

Fiind prima sărbătoare importantă ce se pretează la "serbare" de când sunt în parohie, am venit cu propunerea de a-i aduce pe copii de la şcoala şi grădiniţa din Bodia în biserică, oferindu-le astfel credincioşilor un cadou frumos. La început au existat nişte rezerve din partea cadrelor didactice, având în vedere faptul că majoritatea copiilor sunt de altă religie decât cea ortodoxă. Până la urmă, cu acordul părinţilor au venit şi ei.

Am avut un sentiment ciudat când cei 23 de copii au "pus în scenă" mini-serbarea de Sfântul Nicolae, scrisă de mine cu doi ani în urmă, pe când eram încă profesor la Şcoala Gimnazială Sărmăşag 2.

Un sentiment şi mai ciudat a fost că biserica s-a umplut de oameni pe care nu i-am mai văzut niciodată (părinţii elevilor neoprotestanţi). Le-am citit în priviri curiozitate pentru lăcaşul de cult şi mulţumire pentru că îşi vedeau copii acolo, realizând un act religios-artistic, aşa, după puterile lor.

Aşadar câştigul a fost dublu: pe de o parte biserica s-a umplut de copii (nici nu ştiam că există atâţia în parohie), pe de altă parte non-ortodocşii au avut un contact direct cu lăcaşul de cult ortodox. I-am văzut filmând şi făcând poze, vorbind mai apoi admirativ despre ce au văzut.  Mai mult, unii dintre ei au venit şi i-am miruit. La fel şi copii lor. Ulterior am aflat că e prima dată când cei de altă religie vin în biserica ortodoxă. Sunt cadouri de suflet şi simţi că te cuprinde o bucurie greu de transpus în cuvinte. E într-adevăr minunea Sfântului Nicolae să vezi o Biserică plină de oameni.

Taina Sfântului Maslu

În preajma sărbătorii hramului bisericii (Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil) am oficiat taina sfântului Maslu împreună cu preoţii de pe vale: Huta, Bogdana, Sângeorz de Meseş, Buciumi, Agrij, Poarta Sălajului. Dumnezeu să primească sfintele rugăciuni, dăruind alinare trupească şi sufletească tuturor celor prezenţi. De asemenea -după ce vor fi finalizate lucrările în biserică- există un gând de a svârşi Taina Sfântului Maslu în toate posturile mari de peste an.