Resfinţirea bisericii din parohia Rus

Ca fiu al satului am primit cu bucurie invitaţia de a fi împreună-slujitor la Liturghia arhierească din parohia Rus (protopopiatul Jibou). În această Duminica (25 august 2013), Preasfinţitul Părinte Petroniu a resfinţit biserica satului cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” şi a săvârşit Sfânta Liturghie în altarul de vară din curtea locaşului de cult.

Începând din anul 2008 biserica din parohia Rus a fost supusă unui amplu proces de reparaţii, prin purtarea de grijă a părintelui paroh Alexandru Bande. Astfel, în această perioadă biserica a fost pictată pentru prima dată de la zidirea ei, exteriorul locaşului de cult a fost înnoit şi el, iar în curtea bisericii a fost ridicat un altar de vară. Toate aceste lucrări au fost posibile prin strădania şi contribuţia celor 220 de familii de vrednici credincioşi şi ale altor binefăcători.

cum putem fi plăcuţi lui Dumnezeu

Conform Sfântului Vasile cel Mare, trei sunt felurile în care putem fi plăcuţi lui Dumnezeu:

1. Făcând voia lui de frica pedepsei; şi atunci suntem în starea slugilor.

2. Lucrând bunătatea pentru plata făgăduinţelor şi pentru folosul nostru; şi atunci ne asemănăm celor ce slujesc cu sâmbrie.

3. Săvârşind binele pentru însăşi bunătatea şi dragostea lui Dumnezeu; şi atunci suntem în starea fiilor.

Iar ca o concluzie, avva Dorotei adaugă: fiul, dacă ajunge la vârsta deplină şi la înţelegere, face voia părintelui său nu pentru că se teme de bătaie, nici pentru plată, ci mai vârtos iubindu-l face cu bucurie toată voia părintelui său şi se poartă cu toată cinstea şi cuviinţa faţă de el, fiind încredinţat că toată avuţia părintească este a lui.

cei trei moşnegi

Într-o zi o femeie iese din casă şi vede 3 moşnegi cu barba alba stând în faţa casei.
Nu-i cunoştea, dar văzându-i supăraţi îi invită în casa ei să le dea ceva de mâncare.
- Soţul tău este acasă? - întreabă ei.
- Nu. Este plecat şi vine abia deseară.
- Atunci nu putem intra - replică ei.
Seara, când soţul se întoarce acasă, ea îi povesteşte despre cei trei moşnegi.
- Du-te şi spune-le că am venit şi pofteşte-i înauntru
Femeia se duce si îi invită.
- Nu putem intra toţi în casă.
- Cum asa? întreabă ea.
Unul dintre moşnegi îi explică. Eu sunt BUNĂSTARE, el este  SUCCES iar celălalt este IUBIRE. Acum du-te şi întreabă-l pe soţul tău care dintre noi să vină în casă. Femeia intră în casă şi îi spune soţului, care se bucură.
- Ce bine! În acest caz invită-l pe BUNĂSTARE să ne umple casa cu belşug!
Soţia nu a fost de acord.
- Eu zic că ar fi mai bine să-l invităm pe SUCCES! Şi aşa nu au mers prea bine treburile în ultima vreme.
Copilul îi asculta tăcut dintr-un colţ al casei.
- N-ar fi mai bine să-l invităm pe IUBIRE? a sugerat el. Poate ne-ar ajuta mai mult.
După câteva momente de gândire s-au hotărât.
- Hai sa ne ghidăm după sfatul copilului. Du-te afara şi invita-l pe IUBIRE să ne fie oaspete.
Femeia iese afară şi întreabă:
- Care dintre voi este IUBIRE? Pe el îl invităm să ne fie oaspete
IUBIRE porneşte înspre casă. Odată cu el, se pornesc în urma lui şi ceilalţi doi. Surprinsă, femeia întreabă:
- L-am invitat doar pe IUBIRE. Cum de veniţi şi voi cu el?
Cei doi moşnegi ce veneau în urmă răspunseră:
- Dacă ne-ai fi invitat pe unul dintre noi doi, ceilalţi ar fi rămas pe loc. Dar de vreme ce l-ai invitat pe IUBIRE, unde merge el, mergem şi noi.
Unde este IUBIRE este şi BUNĂSTARE şi SUCCES !!!

primeşti ceea ce dai

Într-una din zile un negustor de lactate primeşte o invitaţie de a se prezenta la Judecătorie pe data de cutare şi cutare, fiindu-i intentat un proces de către un brutar. Omul era foarte îngrijorat şi până la data procesului nu-şi mai găsea liniştea. Se tot întreba cu ce o fi învinuit. Celălalt însă ştia. Şi încă cum.
Îl tot bănuia pe negustorul de lactate că îl înşală la cântar atunci când cumpăra unt de la el. Aşa că de fiecare dată după ce primea kilogramul de unt şi ajungea acasă, brutarul cântărea marfa primită în prezenţa unor martori. Într-adevăr, bănuielile sale erau justificate. Ba primea 900 g, ba 800, au fost cazuri când a primit şi 750 g de unt în loc de 1 kg .
În ziua judecăţii, judecătorul îl întreabă pe negustorul de lactate:
- Spune, dumneata ai cântar cu care să cântăreşti untul ce-l vinzi?
- Nu, domnule judecător. Nu am.
- Păi, atunci cum pretinzi că vinzi unt la kilogram?
- Păi, să vedeţi. Eu am o balanţă, pun pe o parte a balanţei kilogramul de pâine ce-l cumpăr de la brutar, iar pe cealaltă parte pun unt până ce balanţa se echilibrează.
Morala: În viaţă primeşti ceea ce dai.
Nota bene: Personajele poveştii sunt pur ficţionale şi nu au nicio legătură cu cineva din realitate.

Semnul Sfintei Cruci

Pentru un creştin e vital să facă aşa cum se cuvine semnul sfintei cruci. Este mărturia văzută a credinţei noastre nevăzute.
Făcut corect, acest semn aduce binecuvântarea lui Dumnezeu în viaţa celui ce se închină. Făcut însă indiferent, din gest reflex şi automat, de multe ori la repezeală şi incorect acest "semn" al crucii nu mai are nimic duhovnicesc şi poate atrage mânia lui Dumnezeu.

 Aşadar, cum se face corect semnul Sfintei Cruci?
Primele trei degete de la mâna dreapta se ţin împreunat (simbolizează Sfânta Treime) iar celelalte două se ţin în podul palmei, unite (simbolizează cele două firi ale Mântuitorului: divină şi umană).
Cu degetele astfel unite (nu doar două degete ca la romano-catolici) se duce mâna dreaptă întâi la frunte, rostindu-se "În numele Tatălui". Apoi se coboară pe abdomen, rostindu-se "şi al Fiului", se ridică la umărul drept şi se trasează o linie imaginară spre cel stâng, rostindu-se "şi al Sfântului Duh". Apoi mâna se retrage de la umărul stâng, rostindu-se cuvântul AMIN ("aşa să fie").

Însemnătatea gestului semnului Sfintei Cruci
Mâna la frunte ("În numele Tatălui") = cinstirea lui Dumnezeu-Tatăl
Coborârea mâinii ("şi al Fiului")= coborârea Fiului din slava Sa pentru mântuirea neamului omenesc, răstignirea şi coborârea la iad
Revenirea mâinii la umărul drept = Înălţarea Mântuitorului la ceruri de-a dreapta Tatălui şi trimiterea Duhului Sfânt; de asemenea, Sfinţii Părinţi mărturisesc că îngerul păzitor stă de-a dreapta omului
Umărul stâng = trasarea acestei linii simbolizează faptul că lucrarea Sfântului Duh se face pretutindeni, în toată lumea şi ne cuprinde total; umărul stâng este locul în care majoritatea credincioşilor greşesc semnul Sfintei Cruci: unii trasează linia doar de jumătate, alţii coboară mâna în diagonală, spre abdomen, alţii se bat cu palma pe piept când termină.
Retragerea de la umărul stâng = este momentul când se rosteşte AMIN (="aşa să fie")
Crucea are două dimensiuni:
- cea verticală: uneşte cerul cu pământul, pe om cu Dumnezeu
- cea orizontală: uneşte pe toţi oamenii, prin îmbrăţişarea lor de către Fiul, prin deschiderea braţelor Sale pe Sfânta Cruce.

Crucea lui Hristos se face dreaptă şi stând drept, nu încovoiaţi sau -mai grav- tolăniţi. Nu ne aplecăm spre pământ când facem semnul Sfintei Cruci. O putem face fie înainte (îndreptând mâna dreaptă în jos - ca semn al smereniei) ori după.
Crucea lui Hristos este armă asupra diavolului, cum auziţi la Sfântul Maslu cântându-se: „Doamne, armă asupra diavolului crucea Ta ai dat-o nouă, că se îngrozeşte şi se cutremură, se scutură, nesuferind a căuta spre puterea ei”. Aşadar, ea este armă şi putere doar atunci când se face corect şi cu evlavie. Când o stâlcim sau o batjocorim, dracul se bucură pentru că semnul îşi pierde puterea spirituală.

Când ne însemnăm cu Sfânta Cruce?
- ne trezim dimineaţa şi ne începem rugăciunile (mulţumim pentru noaptea trecută şi ne pregătim pentru provocările zilei ce vine)
- înainte şi după masă (ca mulţumire)
- la ieşirea din casă (ca se ne păzească Dumnezeu de primejdii)
- la începutul şi la sfârşitul lucrului (ca să primim binecuvântare şi spor)
- când primim ceva de pomană (pentru ca darul dat să fie primit "în numele Domnului")
- când trecem pe lângă o răstignire sau o biserică (mărturisim astfel apartenenţa noastră la Hristos şi crucea Sa)
- când intrăm şi ieşim din biserică şi în timpul sfintelor slujbe (comuniune)
- seara înainte şi după rugăciunile de seară (ne lăsăm în grija lui Dumnezeu şi ne pregătim pentru o altă zi).

Ce însemnăm cu Sfânta Cruce?
- pâinea şi bucatele ce urmează a fi consumate la masă
- drumul pe care urmează să mergem
- patul, perna şi pereţii camerei înainte de culcare
- copiii (în special cei mici, care nu pot să îşi facă singuri acest semn).

Pe lângă crucea simplă (trei braţe egale şi al patrulea mai lung) există o cruce (folosită în special de ruşi dar nu numai) care mai are 2 braţe orizontale. Primul, cel de sus simbolizează plăcuţa pe care evreii au scris "vina" lui Iisus. Cea de jos, înclinată spre stânga, e scândura pe care Mântuitorul şi-a odihnit picioarele, dar şi balanţa milostivirii sale spre unul dintre cei doi tâlhari: cel care L-a mărturisit se înalţă în rai iar celălalt se coboară la iad.
Uneori în reprezentările iconografice sub cruce este desenat un craniu. Conform tradiţiei creştine Hristos a fost răstignit în locul în care a fost îngropat Adam. Atunci când sângele a curs pe cruce s-a prelins până la căpăţâna lui Adam, ştergând astfel păcatul strămoşesc al întregului neam omenesc.

Resfinţirea Bisericii din Agrij

 

Am primit cu mare drag invitaţia părintelui Vasile Man de a participa în sobor la slujba de resfinţire a bisericii de zid cu hranul Sfinţii Apostoli din parohia vecină, Agrij. A fost o slujbă frumoasă, cu un sobor de 26 de preoţi, inclusiv părintele protopop Lucaciu Ştefan. Evenimentul a fost reflectat pe site-urile Patriarhiei (basilica.ro) şi pe cel al Episcopiei Sălajului (id articol 773).

sfaturi

Fereşte-te să dai sfaturi altora:
- cei mai deştepţi decât tine se vor înfuria sau vor râde de ele
- ceilalţi nu le vor înţelege

Şi tot despre sfaturi...
Stări de spirit, asta trebuie dat altora; nu conţinuturi, nu sfaturi, nu învăţături (Constantin Noica - Jurnal Filozofic)

o nouă şansă

Cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu sprijinul credincioşilor am reuşit încă un lucru extraordinar: să restaurăm vechile podele. După lucrările de pictură praful şi murdăria acumulate în lemn erau inacceptabile. În plus cei 75 de ani care au trecut peste ele şi-au spus cuvântul. Aşa că am bătut palma (la un preţ decent) cu un meşter priceput şi am demarat lucrarea. Ceea ce se vede acum e rezultatul muncii unui singur om timp de o săptămână. S-a raşchetat, chituit şi lăcuit multiplu (3 straturi de lac). Fotografiile sunt înainte şi după. Există şi câteva fotografii (făcute de meşter cu telefonul mobil) cu etape din lucrare, fotografii ce le voi posta ulterior.

Oaspeţi din protopopiatul Zalău

Azi am primit vizita preoţilor din protopopiatul Zalău - peste 40 de persoane.

Moment emoţionant în istoria parohiei, mai ales că niciodată -din câte ştiu- nu au mai fost atâtea feţe bisericeşti la un loc în biserica Sfinţii Arhangheli din Bodia. Am prezentat pe scurt istoria satului şi a bisericii. Trebuie să recunosc sincer că am avut o mică doză de emoţii văzându-mi colegii stând în băncile ocupate de obicei de enoriaşi. Cred că cel mai greu e să vorbeşti unor preoţi din faţa sfântului altar.

Iniţiativa de a face o "vizită de lucru" pe valea Agrijului aparţine părintelui protopop Ştefan Lucaciu, ocazie binecuvântată de cunoaşte noi locuri şi biserici, mai ales pentru cei care nu au mai fost în zonă.

Traseul: Zalău - Treznea - Bozna - Agrij - Păuşa - Agrij - Bodia - Sângeorz de Meseş - Bogdana - Buciumi (unde s-a şi ţinut şedinţa şi s-a susţinut conferinţa lunară). În total 8 biserici frumoase care dau mărturie că preoţii se implică activ în viaţa parohiei.

noi porţi către taina altarului

Unul dintre lucrurile mai puţin obişnuite te întâmpină în biserica din Bodia este iconostasul din zid (cărămidă) probabil construit aşa din considerente de economicitate. Nu ştiu câte biserici sălăjene mai au aşa ceva, însă asta îi oferă interiorului un aspect inedit. Trebuie spus că de la început a fost dotat doar cu uşi împărăteşti, făcute din leţuri subţiri, puse cruciş şi vopsite maro. Nimic deosebit pentru timpurile de acum, dar probabil la îndemână pe finalul anilor '30 când a fost construită biserica. Când am venit eu în parohie, în locul uşilor diaconeşti erau doar perdele din satin alb.

Cineva din parohie a venit cu propunerea să înlocuim vechile uşi cu altele sculptate în lemn de tei şi să facem şi uşile laterale, mai ales că avem lucrări în altar. Luna trecută, prin martie, a venit pentru măsurători şi consultări Nicolae Câmpean, un meşter din părţile Dejului, un tip hotărât cu aerul că ştie ce are de făcut. A făcut câteva poze iconostasului şi l-am văzut că îi vin în minte idei, după mimica încruntată şi serioasă a feţei. Totuşi, mă aşteptam să facă (sau să revină) cu o schiţă ca să îmi dau acordul final. Nu s-a întâmplat aşa: Domnul Nicolae a venit cu altă propunere: vi le fac într-un mod mai... diferit; iar dacă nu vă plac, vă fac altele pe cheltuiala mea. Aşa că am bătut palma în condiţiile de mai sus, urmând sa le finalizeze înainte de Paşti.

Azi spre seară au ajuns meşterii. Ştiind că vin, toată după-amiaza am avut câteva emoţii, mai ales că nu ştiam exact la ce să mă aştept. Prima impresie a fost una de mulţumire deplină, similară cu sentimentul ce-l ai după ce ai ajuns acasă de la magazin cu un lucru pe care ţi-l doreai de multă vreme. Se potrivesc şi se armonizează la fix cu restul iconostasului, dându-ţi senzaţia de robusteţe, linişte şi ...bogăţie bizantină. A meritat să mă las pe mâna meşterului şi îl recomand şi altora cu plăcere, mai ales că pe valea Agrijului mai are deja şi alte lucrări.

Biblia Ortodoxă (.epub şi .mobi)

Biblia ar trebui să fie cartea de căpătâi a oricărui creştin, cu obligativitatea morală de a o consulta periodic sau de câte ori simţi nevoia de hrană duhovnicească. Suntem datori să citim cuvântul lui Dumnezeu, fără însă a avea pretenţia sectară că NOI putem înţelege şi explica TOTUL de capul nostru, stând în afara Bisericii Apostolice şi folosindu-ne doar de propriile puteri intelectuale. Comparaţi cu alte denominaţiuni creştine, ortodocşii sunt deficitari la citirea Sfintei Scripturi.
În condiţiile scrise mai sus, pentru credincioşii care iubesc tehnologia (şi nu numai), există şi veşti bune: zilele trecute a apărut (pe site-ul celor de la elefant.ro) Biblia ortodoxă în format electronic. Momentan sunt ceva probleme la download (generează fişiere ce conţin zero biţi) dar nădăjduiesc să se rezolve în timp util şi să poată fi descărcată.

Sunt conştient că există deja mai multe versiuni ortodoxe online (site-uri) din care amintesc...
- Biblia Ortodoxă (ver. sinodală cu posibilitatea facilă de căutare)
- Biblia Ortodoxă (ver. Bartolomeu Anania) găzduită pe site-ul mănăstirii Dervent
- Biblia Ortodoxă (ver. sinodală, doar text, fără funcţie de căutare)
- Biblia Ortodoxă (include şi lectură audio făcută la mănănăstrirea Frăsinei)
Aşadar, chiar dacă există versiuni online, nu am găsit nicăieri până acum o versiune ortodoxă în formatul .mobi (pentru Amazon Kindle) sau .epub (pentru restul e-readerelor, telefoanelor şi tabletelor android). Alte versiuni în afară de cele ortodoxe există deja, DAR nu fac obiectul discuţiei de faţă.

În concluzie, de-acum nu există practic niciun motiv să nu ai mereu la îndemână Sfânta Scriptură. Şi să o citeşti. Şi nici nu trebuie să cari după tine o carte voluminoasă (dacă acesta putea fi un motiv invocat până acum). Când butonezi laptop-ul, telefonul sau tableta (gesturi probabil normale pentru omul secolului XXI) poţi face ceva util pentru tine şi sufletul tău, în locul facebook-ului, al jocurilor sau al filmelor cu care -bănuiesc- eşti deja obişnuit(ă).

Despre Spovedanie şi Împărăşanie

Ce este spovedania?

Spovedania este Taina iertării păcatelor săvârşite după Botez.

Pentru că botezul este unic şi irepetabil („Un domn, o credinţă, un botez” - Efeseni 4:5) Hristos a instituit Taina Spovedaniei prin cuvintele: „Oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în ceruri şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în ceruri” (Matei 18:18)

Cine se poate spovedi?

Orice credincios creştin-ortodox. Excepţie fac cei în comă sau bolnavii mintal care nu au discernământ. Aceştia nici nu se împărtăşesc. Conform învăţăturilor Bisericii, copii până la 7 ani se împărtăşesc fără să se mai spovedească. Se consideră că nu au făcut păcate.(deşi uneori asta e discutabil...)

De ce trebuie să mă spovedesc la un preot?

Dumnezeu dăruieşte iertarea prin intermediul preotului şi nu altfel.

De asemenea, preotul asigură obiectivitatea spovedaniei. Preotul nu va spune nimănui secretul spovedaniei.

Când trebuie să mă spovedesc? 

De câte ori ne simţim încărcată conştiinţa de vreun păcat.

În caz contrar, când conştiinţa nu ne mustră, poruncile bisericeşti recomandă de 4 ori pe an sau măcar o dată, în Postul Paştilor.

De ce să mă spovedesc în post? 

Pentru că e recomandabil să postim înainte de spovedanie. 

Cum trebuie să mă pregătesc pentru spovedanie?

a. post şi abstinenţă trupească

b. rugăciune (Psalmul 50, Canonul de pocăinţă către Mântuitorul Hristos şi alte rugăciuni)

c. cercetarea conştiinţei şi meditarea la păcatele făcute (nu e greşit să le notăm pe o foaie de hârtie dacă avem prea multe păcate şi nu reuşim să le ţinem minte până la spovedanie)

d. împăcarea cu cei cu care eşti certat (îţi ceri iertare TU, chiar dacă celălalt nu vrea să te ierte)

Unde ne spovedim? 

În Biserică, iar în caz de boală, acasă.

Recomandări la spovedanie

Atunci când ne spovedim e bine să spunem la început păcatul (sau păcatele) care ne supără cel mai tare. E bine ca NOI să spunem păcatele. De multe ori însă preotul, văzându-l pe credincios nepregătit, începe să îl ajute să-şi amintească păcatele, punându-i întrebări.

Pentru a se ierta păcatele e necesară împlinirea a patru condiţii.

Spovedania să fie:

a. De bună voie (nu pentru că ne-a obligat părinţii ori familia)

b. Sinceră (Există şi minciună prin omisiune: credinciosul se bucură că a scăpat să spună un anumit păcat stânjenitor pentru că preotul nu l-a întrebat)

c. Completă (de aceea e necesară cercetarea conştiinţei de cu seara)

d. Cu părere de rău şi cu hotărârea de a renunţa la păcatele făcute

După spovedanie se poate da dezlegarea păcatelor şi acordul de a te împărtăşi

Pentru păcate foarte grele duhovnicul poate opri o vreme de la împărtăşanie pe credincios, până se reabilitează sau până când preotul-duhovnic consideră necesar. Cei care a fost opriţi de la împărtăşanie nu se cuvine să meargă nedezlegaţi la un alt duhovnic şi acolo să se împărtăşească. Făcând aşa, conform Sfintelor Canoane sunt consideraţi furi (hoţi) de cele sfinte.

Epitimia sau canonul de spovedanie (se dă la final)

Mulţi îl văd ca o pedeapsă pentru păcatele făcute. Dar el este de fapt un medicament sufletesc ce îl ajută pe credincios să nu mai cadă în aceleaşi greşeli. 

Dumnezeu nu doreşte pedepsirea păcătosului, ci întoarcerea lui „Dumnezeu nu voieşte moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu” (Iezechiel 18:23)

Canonul se ţine până la următoarea spovedanie când se poate continua sau se dă altceva, după cum crede de cuviinţă părintele-duhovnic.

De asemenea, e recomandabil e să fie notat pe o hârtie, pentru că mulţi uită ce au de făcut din cauza emoţiilor.

Spovedanie NU este doar o înşirare mecanică a păcatelor făcute, ci şi un dialog cu duhovnicul în căutarea de soluţii pentru a nu mai săvârşi păcatele mărturisite.

 ***

După ce ne spovedim, urmează o altă Taină: Împărtăşania sau Cuminecătura, sau Euharistia

Cum mă pregătesc ÎNAINTE de împărtăşanie?

a. Igiena trupului şi a gurii (ne spălam pe dinţi dar nu înghiţim apă).

b. Ţinuta vestimentară să fie decentă.

c. Pentru femei: nefardate, nemachiate, nerujate, cu capul acoperit

d. În perioada lunară nu se pot împărtăşi. De asemenea, NU se pot împărtăşi cei care nu au primit dezlegare de la duhovnic.

e. canonul de rugăciune înainte de împărtăşanie, urmat de cele 12 rugăciuni ale Sf. Părinţi (Sf Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare, etc) – făcut de seara!!!

Cum procedez DUPĂ ce m-am împărtăşit?

a. Nu îngenunchez. Pare ciudat, DAR Îl avem pe Hristos în noi şi nu Îl îngenunchem şi pe El.

b. Nu mai sărut potir, cruci, icoane sau alte persoane în ziua aceea. Pe buze sau în gură mai pot avea părticele.

c. Nu scuip. Aici intră şi guma de mestecat şi seminţele.

d. Nu vomit. E mare păcat.

e. Mă feresc de legături trupeşti cu soţul (sau soţia) în acestă zi

f. Fac rugăciunile de mulţumire DUPĂ Împărtăşanie şi alte lecturi

g. Am un comportament cât mai bun cu putinţă, comportament ce mă strădui să îl păstrez căt mai mult timp.


Câteva citate despre spovedanie şi pocăinţă: 

Păcatul face pe oameni neruşinaţi. Să te ruşinezi de păcat, nu de pocăinţă; păcatul e rana, pocăinţa este vindecarea. Dacă noi ne aducem aminte de păcatele noastre, Dumnezeu le va uita. (Sf. Ioan Gură de Aur)

Sileşte-te să nu cazi în păcat, dar dacă ai căzut, dă dovadă de bărbăţie, scoală-te repede (Sf. Nil Sinaitul)

Nu vom fi pedepsiţi şi osândiţi în veacul viitor pentru că am păcătuit, ci fiindcă, păcătuind, nu ne-am pocăit şi nu ne-am întors din calea cea rea la Domnul (Cuviosul Teognost)

      Mulţi ne întristăm pentru păcate; dar primim cu plăcere cauzele lor (Sf. Marcu Ascetul)

      Mărturisirea faptelor rele este începutul faptelor bune (Fericitul Augustin)

      Orice păcat se săvârşeşte pentru plăcere şi orice iertare pentru păcate se dobândeşte prin pocăinţă (Sf. Talasie Libianul)

Tu ce eşti?

O tânară profesoară, cu vizibile veleităţi de tendinţe liberale, explica micuţilor ei elevi faptul ca ea este atee şi-i întreba dacă nu cumva sunt şi ei. Neştiind de fapt ce-i acela un ateu şi dorind sa fie şi ei ca şi profesoara lor, micuţii îşi ridicaseră mânuţele în aer. Dar iată şi o excepţie. O fetiţă pe nume Maria nu se luă după mulţime, şi nu ridică mana. Profesoara observând-o o întrebă de ce s-a decis să fie diferită.
– Pentru ca nu sunt atee.
Profesoara o întrebă din nou:
– Dar tu ce eşti?
– Sunt creştin-ortodoxă.
Puţin deranjată profesoara se înroşi. O întrebă, totuşi, de ce este creştină.
– Ei bine, am fost crescută sa-L cunosc şi sa-L iubesc pe Domnul Iisus Hristos. Bunicii au fost creştin-ortodocşi, mama este creştin-ortodoxă, la fel şi tata. Aşa sunt şi eu.
Profesoara s-a înfuriat:
– Ăsta nu este un motiv. Spuse ea în gura mare. Ce-ar fi fost dacă maică-ta ar fi fost o idioată şi la fel şi taică-tu? Ce ai fi fost tu atunci?
Fetiţa tăcu puţin şi, zâmbind finuţ îi zise:
– Atunci ...aş fi fost atee!

Fragment preluat din cartea "Despre căderea Protopărintelui Adam, păcat, moarte şi înviere", autor Sfântul Inocenţiu, Arhiepiscopul Odesei

2 foi de hârtie

Un om trebuie să poarte la el două bucăţele de hârtie şi să se uite la ele în fiecare zi.
Pe una să scrie: „Eşti ca ţărâna şi cenuşa” şi pe cealaltă: „Pentru tine a fost creat universul”.
(luat din înţelepciunea antică)

1938

M-a bucurat să ştiu că podelele din biserică sunt cele originale, din lemn de brad.
Mărturie stă inscripţia din partea stângă a altarului descoperită cu ocazia ajustării podişorului din lateralele Sfintei Mese, din considerente de spaţiu.

Kiss Jozsef, originar din Cristur-Crişeni, este meşterul care le-a montat şi care a notat şi data: 1938 (vezi foto). La vârsta pe care o au arată surprinzător de bine. Fiind iubitor de vechi, le voi recondiţiona, dăruindu-le strălucirea de altă dată. Ironia şi coincidenţa e că şi de data aceasta lucrarea va fi făcută tot de un meşter ungur.

Din nou copii ...şi cadouri

Nu puteam să nu le facem un mic cadou copiilor din parohie, mai ales după atmosfera deosebită de Sfântul Nicolae. Mulţumim bunului Dumnezeu şi celor care contribuind după putinţă, au făcut posibil acest lucru. Nu doar copii au primit cadouri de la credincioşii inimoşi, ci şi eu: rândul de veşminte pe care îl port în imaginea de mai sus. Mulţumesc încă o dată şi pentru acest lucru persoanei care a ţinut să rămână anonimă.

peisaj de poveste

25 decembrie. Ziua naşterii Domnului. Meseşul îşi aşteaptă trecătorii, înveşmântat în alb, calm şi liniştit. Ai senzaţia că eşti parte a unui tablou ireal din alte vremuri. E cel mai spectaculos cadou primit de Crăciunul acesta. Mulţumesc Doamne.

minunea Sfântului Nicolae

Fiind prima sărbătoare importantă ce se pretează la "serbare" de când sunt în parohie, am venit cu propunerea de a-i aduce pe copii de la şcoala şi grădiniţa din Bodia în biserică, oferindu-le astfel credincioşilor un cadou frumos. La început au existat nişte rezerve din partea cadrelor didactice, având în vedere faptul că majoritatea copiilor sunt de altă religie decât cea ortodoxă. Până la urmă, cu acordul părinţilor au venit şi ei.

Am avut un sentiment ciudat când cei 23 de copii au "pus în scenă" mini-serbarea de Sfântul Nicolae, scrisă de mine cu doi ani în urmă, pe când eram încă profesor la Şcoala Gimnazială Sărmăşag 2.

Un sentiment şi mai ciudat a fost că biserica s-a umplut de oameni pe care nu i-am mai văzut niciodată (părinţii elevilor neoprotestanţi). Le-am citit în priviri curiozitate pentru lăcaşul de cult şi mulţumire pentru că îşi vedeau copii acolo, realizând un act religios-artistic, aşa, după puterile lor.

Aşadar câştigul a fost dublu: pe de o parte biserica s-a umplut de copii (nici nu ştiam că există atâţia în parohie), pe de altă parte non-ortodocşii au avut un contact direct cu lăcaşul de cult ortodox. I-am văzut filmând şi făcând poze, vorbind mai apoi admirativ despre ce au văzut.  Mai mult, unii dintre ei au venit şi i-am miruit. La fel şi copii lor. Ulterior am aflat că e prima dată când cei de altă religie vin în biserica ortodoxă. Sunt cadouri de suflet şi simţi că te cuprinde o bucurie greu de transpus în cuvinte. E într-adevăr minunea Sfântului Nicolae să vezi o Biserică plină de oameni.

Taina Sfântului Maslu

În preajma sărbătorii hramului bisericii (Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil) am oficiat taina sfântului Maslu împreună cu preoţii de pe vale: Huta, Bogdana, Sângeorz de Meseş, Buciumi, Agrij, Poarta Sălajului. Dumnezeu să primească sfintele rugăciuni, dăruind alinare trupească şi sufletească tuturor celor prezenţi. De asemenea -după ce vor fi finalizate lucrările în biserică- există un gând de a svârşi Taina Sfântului Maslu în toate posturile mari de peste an.