Fiind prima sărbătoare importantă ce se pretează la "serbare" de când sunt în parohie, am venit cu propunerea de a-i aduce pe copii de la şcoala şi grădiniţa din Bodia în biserică, oferindu-le astfel credincioşilor un cadou frumos. La început au existat nişte rezerve din partea cadrelor didactice, având în vedere faptul că majoritatea copiilor sunt de altă religie decât cea ortodoxă. Până la urmă, cu acordul părinţilor au venit şi ei.
Am avut un sentiment ciudat când cei 23 de copii au "pus în scenă" mini-serbarea de Sfântul Nicolae, scrisă de mine cu doi ani în urmă, pe când eram încă profesor la Şcoala Gimnazială Sărmăşag 2.
Un sentiment şi mai ciudat a fost că biserica s-a umplut de oameni pe care nu i-am mai văzut niciodată (părinţii elevilor neoprotestanţi). Le-am citit în priviri curiozitate pentru lăcaşul de cult şi mulţumire pentru că îşi vedeau copii acolo, realizând un act religios-artistic, aşa, după puterile lor.
Aşadar câştigul a fost dublu: pe de o parte biserica s-a umplut de copii (nici nu ştiam că există atâţia în parohie), pe de altă parte non-ortodocşii au avut un contact direct cu lăcaşul de cult ortodox. I-am văzut filmând şi făcând poze, vorbind mai apoi admirativ despre ce au văzut. Mai mult, unii dintre ei au venit şi i-am miruit. La fel şi copii lor. Ulterior am aflat că e prima dată când cei de altă religie vin în biserica ortodoxă. Sunt cadouri de suflet şi simţi că te cuprinde o bucurie greu de transpus în cuvinte. E într-adevăr minunea Sfântului Nicolae să vezi o Biserică plină de oameni.
