primeşti ceea ce dai

Într-una din zile un negustor de lactate primeşte o invitaţie de a se prezenta la Judecătorie pe data de cutare şi cutare, fiindu-i intentat un proces de către un brutar. Omul era foarte îngrijorat şi până la data procesului nu-şi mai găsea liniştea. Se tot întreba cu ce o fi învinuit. Celălalt însă ştia. Şi încă cum.
Îl tot bănuia pe negustorul de lactate că îl înşală la cântar atunci când cumpăra unt de la el. Aşa că de fiecare dată după ce primea kilogramul de unt şi ajungea acasă, brutarul cântărea marfa primită în prezenţa unor martori. Într-adevăr, bănuielile sale erau justificate. Ba primea 900 g, ba 800, au fost cazuri când a primit şi 750 g de unt în loc de 1 kg .
În ziua judecăţii, judecătorul îl întreabă pe negustorul de lactate:
- Spune, dumneata ai cântar cu care să cântăreşti untul ce-l vinzi?
- Nu, domnule judecător. Nu am.
- Păi, atunci cum pretinzi că vinzi unt la kilogram?
- Păi, să vedeţi. Eu am o balanţă, pun pe o parte a balanţei kilogramul de pâine ce-l cumpăr de la brutar, iar pe cealaltă parte pun unt până ce balanţa se echilibrează.
Morala: În viaţă primeşti ceea ce dai.
Nota bene: Personajele poveştii sunt pur ficţionale şi nu au nicio legătură cu cineva din realitate.

Semnul Sfintei Cruci

Pentru un creştin e vital să facă aşa cum se cuvine semnul sfintei cruci. Este mărturia văzută a credinţei noastre nevăzute.
Făcut corect, acest semn aduce binecuvântarea lui Dumnezeu în viaţa celui ce se închină. Făcut însă indiferent, din gest reflex şi automat, de multe ori la repezeală şi incorect acest "semn" al crucii nu mai are nimic duhovnicesc şi poate atrage mânia lui Dumnezeu.

 Aşadar, cum se face corect semnul Sfintei Cruci?
Primele trei degete de la mâna dreapta se ţin împreunat (simbolizează Sfânta Treime) iar celelalte două se ţin în podul palmei, unite (simbolizează cele două firi ale Mântuitorului: divină şi umană).
Cu degetele astfel unite (nu doar două degete ca la romano-catolici) se duce mâna dreaptă întâi la frunte, rostindu-se "În numele Tatălui". Apoi se coboară pe abdomen, rostindu-se "şi al Fiului", se ridică la umărul drept şi se trasează o linie imaginară spre cel stâng, rostindu-se "şi al Sfântului Duh". Apoi mâna se retrage de la umărul stâng, rostindu-se cuvântul AMIN ("aşa să fie").

Însemnătatea gestului semnului Sfintei Cruci
Mâna la frunte ("În numele Tatălui") = cinstirea lui Dumnezeu-Tatăl
Coborârea mâinii ("şi al Fiului")= coborârea Fiului din slava Sa pentru mântuirea neamului omenesc, răstignirea şi coborârea la iad
Revenirea mâinii la umărul drept = Înălţarea Mântuitorului la ceruri de-a dreapta Tatălui şi trimiterea Duhului Sfânt; de asemenea, Sfinţii Părinţi mărturisesc că îngerul păzitor stă de-a dreapta omului
Umărul stâng = trasarea acestei linii simbolizează faptul că lucrarea Sfântului Duh se face pretutindeni, în toată lumea şi ne cuprinde total; umărul stâng este locul în care majoritatea credincioşilor greşesc semnul Sfintei Cruci: unii trasează linia doar de jumătate, alţii coboară mâna în diagonală, spre abdomen, alţii se bat cu palma pe piept când termină.
Retragerea de la umărul stâng = este momentul când se rosteşte AMIN (="aşa să fie")
Crucea are două dimensiuni:
- cea verticală: uneşte cerul cu pământul, pe om cu Dumnezeu
- cea orizontală: uneşte pe toţi oamenii, prin îmbrăţişarea lor de către Fiul, prin deschiderea braţelor Sale pe Sfânta Cruce.

Crucea lui Hristos se face dreaptă şi stând drept, nu încovoiaţi sau -mai grav- tolăniţi. Nu ne aplecăm spre pământ când facem semnul Sfintei Cruci. O putem face fie înainte (îndreptând mâna dreaptă în jos - ca semn al smereniei) ori după.
Crucea lui Hristos este armă asupra diavolului, cum auziţi la Sfântul Maslu cântându-se: „Doamne, armă asupra diavolului crucea Ta ai dat-o nouă, că se îngrozeşte şi se cutremură, se scutură, nesuferind a căuta spre puterea ei”. Aşadar, ea este armă şi putere doar atunci când se face corect şi cu evlavie. Când o stâlcim sau o batjocorim, dracul se bucură pentru că semnul îşi pierde puterea spirituală.

Când ne însemnăm cu Sfânta Cruce?
- ne trezim dimineaţa şi ne începem rugăciunile (mulţumim pentru noaptea trecută şi ne pregătim pentru provocările zilei ce vine)
- înainte şi după masă (ca mulţumire)
- la ieşirea din casă (ca se ne păzească Dumnezeu de primejdii)
- la începutul şi la sfârşitul lucrului (ca să primim binecuvântare şi spor)
- când primim ceva de pomană (pentru ca darul dat să fie primit "în numele Domnului")
- când trecem pe lângă o răstignire sau o biserică (mărturisim astfel apartenenţa noastră la Hristos şi crucea Sa)
- când intrăm şi ieşim din biserică şi în timpul sfintelor slujbe (comuniune)
- seara înainte şi după rugăciunile de seară (ne lăsăm în grija lui Dumnezeu şi ne pregătim pentru o altă zi).

Ce însemnăm cu Sfânta Cruce?
- pâinea şi bucatele ce urmează a fi consumate la masă
- drumul pe care urmează să mergem
- patul, perna şi pereţii camerei înainte de culcare
- copiii (în special cei mici, care nu pot să îşi facă singuri acest semn).

Pe lângă crucea simplă (trei braţe egale şi al patrulea mai lung) există o cruce (folosită în special de ruşi dar nu numai) care mai are 2 braţe orizontale. Primul, cel de sus simbolizează plăcuţa pe care evreii au scris "vina" lui Iisus. Cea de jos, înclinată spre stânga, e scândura pe care Mântuitorul şi-a odihnit picioarele, dar şi balanţa milostivirii sale spre unul dintre cei doi tâlhari: cel care L-a mărturisit se înalţă în rai iar celălalt se coboară la iad.
Uneori în reprezentările iconografice sub cruce este desenat un craniu. Conform tradiţiei creştine Hristos a fost răstignit în locul în care a fost îngropat Adam. Atunci când sângele a curs pe cruce s-a prelins până la căpăţâna lui Adam, ştergând astfel păcatul strămoşesc al întregului neam omenesc.