Am plecat şi-am colindat

Şi anul acesta am colindat împreună cu epitropii/coratorii bisericii. A fost un mod plăcut şi binecuvântat de a vesti Naşterea Domnului în casele din parohia Bodia; iar credincioşii ne-au primit cu poarta şi inimile deschise.

Colinde, colinde...

Şi anul acesta am continuat frumoasa tradiţie de a-i avea în mijlocul nostru pe copii din parohie. Chiar dacă sunt puţini, ei au plinit, prin colinda lor cuvintele psalmistului David care zice "Din gura pruncilor şi a celor ce sug Ţi-ai pregătit laudă" (PS 8:2). Cum era şi firesc, la sfârşit tinerii colindători au primit câte un dar din partea parohiei.

Colinde la Creaca şi Treznea

Colindele şi-au continuat farmecul şi binecuvântarea la alte două parohii din protopopiatul Zalău: Creaca şi Trezenea. Împreună cu câţiva preoţi din corala "Laudamus Deum" am colindat şi la Creaca, alături de copiii de la Năpradea, Poarta Salajului, Borza şi Creaca. Iar mai apoi, am poposit la poalele Meseşului, la Treznea, unde copii de la Creaca au întors colinda şi unde gazdele au organizat un concert de colinde sub forma unei şezători (au colindat atât preoţii prezenţi, cât şi credincioşii din biserică, alternativ). În ambele parohii s-a ţinut la început câte un Te-Deum. 

Bunul Dumnezeu să primească sfintele rugăciuni.

Concert de colinde la Cehu Silvaniei şi Jibou

Astăzi am continuat, alături de corul preoţilor din protopopiatul Zalău, seria concertelor începută cu o săptămână în urmă la Chechiş. De data aceasta au urmat scenele Caselor Orăşeneşti de Cultură din Cehu Silvaniei şi respectiv Jibou, unde am avut plăcuta surpriză să îi întâlnim -printre alte coruri- şi pe cei din Chechiş. În ambele oraşe publicul ne-a primit cu aplauze călduroase. Mulţumim.

Ecouri în media despre evenimente: 

- Cehu Silvaniei (Magazin Sălăjean şi Graiul Sălajului)

- Jibou (la Transilvania TV şi în Sălajul pur şi simplu)

100 de ani

Luna aceasta, mai exact la 7 decembrie, un membru al parohiei noastre a împlinit frumoasa (şi rotunda) vârstă de 100 de ani. Împreună cu membrii consiliului parohial i-am făcut o vizită-surpriză după terminarea Sfintei Liturghii. 

Pe badea Ionaş (Labo Ioan) l-am găsit urmărind Trinitas TV. În ciuda vârstei înaintate, e încă lucid şi citeşte (fără ochelari!) din Sfânta Scriptură. E surprinzător că a ţinut minte ce i-am spus anul trecut: "Mai ţii minte, părinte ce mi-ai spus anul trecut?... Să ne întâlnim la 100 de ani. Uite că a ajutat Dumnezeu şi ne-am întâlnit". Anul trecut, de Bobotează, a ţinut neapărat să îngenuncheze sub patrafir, când am umblat cu sfinţitul caselor. În plus, până acum câţiva ani venea şi la biserică, fiind cel mai vârstnic diac (cântăreţ bisericesc) pe care cred că îl are judeţul nostru. Din cei 100 de ani trăiţi, 86 i-a petrecut la strană, slujind cu glasul său lui Dumnezeu şi oamenilor.

Să ne trăieşti cu sănătate, bade Ionaş.

Mobilier în altar

După ce în iunie am recondiţionat podelele din biserică şi pe final de octombrie am pus altele noi în altar, a venit rândul mobilierului necesar pentru exercitarea cultului. Dulăpior proscomidie, poliţă fixă şi poliţă batantă pentru proscomidie, precum şi un veşmântar, asamblate pe loc, în biserică, folosind PAL tăiat mai dinainte la dimensiunile dorite. Totul a fost din fonduri proprii şi din donaţia unor credincioşi cărora le mulţumesc şi pe această cale.

Cum să îl DISTRUGEŢI în mod eficient pe copilul vostru

Evident, este un text despre cum şi ce NU trebuie să facă părinţii cu copiii lor. Fac de la început precizarea aceasta pentru cei care ar putea crede că e vorba de altceva... şi că aş instiga la rău. Sarcasmul Tonul ironic al textului e cât se poate de evident.

"Încă de când este mic, să nu îi refuzaţi absolut nimic. Daţi-i orice îşi doreşte, orice cere, mai ales atunci când plânge. Astfel va creşte şi va crede că toţi îi sunt datori cu toate şi că are numai drepturi.

Când va începe să vorbească urât şi să ocărască, voi să râdeţi. Astfel îl veţi face să înţeleagă că este foarte “deştept”!

Nu îi spuneţi niciodată: “Aceasta este o faptă rea!” Aşa spun numai cei cu concepţii învechite. Când mai târziu va creşte şi va întâlni greutăţile vieţii sau ceva rău i se va întâmpla, atunci va avea certitudinea că societatea este aceea care îl nedreptăţeşte.

Să adunaţi voi, ceea ce el aruncă încolo şi încoace -cărţi, haine, pantofi- Să nu îi spuneţi niciodată: “Adună-le, pune-le la loc!” Astfel va crede că mama este roaba sa, şi că pentru toate sunt responsabili ceilalţi.

Lăsaţi-l să vadă orice (mai ales la televizor) şi să citească de toate, fără să îl îndrumaţi niciodată. Copilul vostru este genial şi ştie să facă distincţie! Educaţia lui va fi astfel foarte vastă!

Să nu îi daţi nici un fel de educaţie duhovnicească. Să vorbiţi în bătaie de joc despre credinţă, Biserică, preoţi şi despre toţi aceia care îi urmează. Când copilul va creşte, “va putea alege şi singur”.

Daţi-i din belşug bani de cheltuială, ca nu cumva să se simtă mai prejos decât ceilalţi copii şi “ca să nu ducă lipsă, aşa cum am dus noi”. Când va creşte mare, va fi sigur că valoarea unui om se judecă după câţi bani are, indiferent de modul prin care i-a dobândit.

Să nu îi spuneţi niciodată: “Fă asta!” sau “Nu face aia!”, deoarece astfel se va simţi presat; nu respectaţi libertatea şi personalitatea lui. Se poate chiar să îi provocaţi... anumite traume psihice! Atunci când va creşte va crede că în viaţă trebuie numai să porunceşti şi să nu asculţi niciodată de nimeni.

Să vă certaţi, să vă ocărâţi, să vă jigniţi unul pe celălalt în faţa copiilor fără nici o ruşine. (Nu vă îngrijoraţi, nu îi veţi provoca astfel nici un fel de traumă psihică!). Mai târziu, când se va căsători, i se va părea normal să facă aceleaşi lucruri.

Când va începe să cunoască plăcerile trupeşti şi să se afunde în plasa acestora, voi să vă faceţi că nu observaţi. Să nu îi vorbiţi, să nu îl îndrumaţi, să nu îl sfătuiţi. Lăsaţi-l să se izbească singur de probleme, “de vreme ce aşa este firesc”.

Să îi luaţi întotdeauna apărarea faţă de profesori sau vecini. Să nu credeţi niciodată că “îngeraşul vostru” poate să facă obrăznicii şi fapte rele. Certaţi-vă cu aceia care vă atrag atenţia în mod prietenesc şi bine intenţionat. Sunt invidioşi şi defăimători.

Când veţi merge la secţia de poliție, unde l-au arestat pentru că a furat bani sau a consumat droguri, strigaţi cu putere în faţa tuturor că este un copil rău, un hoţ, că v-aţi jertfit pentru binele lui dar nu aţi reuşit niciodată să îl faceţi să înţeleagă. Astfel, voi veţi ieşi basma curată, justificaţi în faţa celorlalţi.

Pregătiţi-vă pentru o viaţă plină de durere şi tristeţe. O veţi avea!"

(Irineu - Episcop de Ecaterinburg şi Irbitk, Mamă, ai grijă! : Călăuziri pentru creşterea şi educarea ortodoxă a copiilor, Editura Bunavestire, Bacău, 2001) - preluat de pe site-ul doxologia.ro

Taina Sfântului Maslu - Păuşa

Cu ocazia hramului bisericii de lemn (6 dec. - Sfântul Ierarh Nicolae) am participat la Taina Sfântului Maslu în localitatea Păuşa, alături de părintele Man Vasile (din Agrij). Iar la sfârşitul slujbei am fost invitat să rostesc şi un cuvânt de învăţătură pentru credincioşii prezenţi în biserica nouă. Dumnezeu să primească sfintele rugăciuni.

Moş Nicolae, pur şi simplu

Anul acesta, spre deosebire de anul trecut, nu am mai insistat cu serbarea de Moş Nicolae (deşi ar fi fost binevenită o asemenea iniţiativă din partea şcolii). Cu toate acestea, la ieşirea din biserică copiii au primit un mic dar constând în dulciuri şi fructe. Iar a vedea bucuria pe faţa unui copil e cel mai frumos cadou ce-l poate primi un om mare şi încărcat de griji în preajma sărbătorilor. Să fie primit.

Concert de Colinde la Chechiş - Judeţul Maramureş

Corul protopopiatului Zalău (Laudamus Deum) -din care fac şi eu parte- a primit cu plăcere invitaţia de a participa la festivalul de colinde Hristos se naşte, slăviţi-L! din judeţul Maramureş, mai exact la Chechiş, comuna Dumbrăviţa. Această a IV-a ediţie a adunat în căminul cultural din Chechiş mai multe coruri: Corul de copii al Asociaţiei „Dăruind vei dobândi”, Corala „Armonia” din Baia Mare, Corul bărbătesc din Chechiş, Corul Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Baia Mare, Corul bărbătesc de la Lucăceşti, Corul mixt de la Plopiş, ASCOR, Corul bărbătesc Dumbrăviţa şi Corul Parohiei Groşi. Iar prin prezenţa noastră, a celor de la Zalău, evenimentul a depăşit pentru prima dată graniţele judeţului Maramureş. A fost un moment deosebit, cu o puternică încărcătură emoţională iar oamenii ne-au primit cu multă omenie şi căldură sufletească, de parcă ne-am fi cunoscut dintotdeauna. Mai trebuie notat că la eveniment au participat şi oficialităţi de la Baia Mare, dar şi reprezentanţi ai Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului.

 

Ecouri media:

- poze de pe contul Facebook al corului de la Chechiş: partea întâi (cu pregătirile de rigoare) şi partea a doua.

- filmuleţul cu introducerea şi prezentarea unor obiceiuri populare se poate vedea aici.

- discursul protopopului de Zalău de după concert se poate urmări aici.

Darul Sfântului Nicolae

Dacă anul trecut am primit acel rând frumos de de veşminte lila cu auriu în monogram creştin, anul acesta o familie de credincioşi, înţelegând ce însemnă bunătatea şi jertfelnicia, au crezut de cuviinţă să înfrumuseţeze sfânta biserică cu un dar minunat şi folositor: o cruce de binecuvântare. Nu este argint (scriu asta pentru cei cărora le-ar veni vreo idee..), ci e inox lucrat în atelierele Patriarhiei Române, de unde de fiecare dată ies obiecte trainice şi de bun gust. De fiecare dată când o privesc îmi aduc aminte de cuvintele Mântuitorului: "mai fericit este a da decât a lua" (F.A. 20:35). Bunul Dumnezeu să le primească jertfa şi să le dăruiască mai mult, aşa cum ştie El mai bine.

Semănăturile unei toamne târzii

 Azi, după săvârşirea Sfintei Liturghii am binecuvântat -după rânduială- seminţele de grâu ce urmează a fi semănate într-un mic loc proaspăt arat în curtea bisericii, mai exact în spatele altarului.

De ce am ales să fac asta? Din mai multe motive:

- exista spaţiu pentru aşa ceva iar ideea îmi ere de ceva vreme în minte

- în vechime bunii creştini respectau cu sfinţenie aceste rânduieli (azi însă foarte rar mai vezi/auzi aşa ceva)

- fiind în curtea bisericii e mai la îndemână "ieşitul în ţarină" pentru diverse situaţii: neplouare, Rusalii, rugăciunile Sf. Trifon sau altele

- cultivarea în proximitatea altarului a materiei jertfei liturgice (grâul pentru prescuri) arată strânsa lor legătură

La început oamenii au fost reticienţi, cam cum se întâmplă de obicei când văd sau li se propune ceva nou. Dar la final majoritatea şi-au exprimat aprecierea: "Foarte bine ai făcut părinte". E bine ca toate rânduielile noastre ortodoxe să nu se piardă în negura vremii, iar Molitfelnicul să (re)devină o carte utilă (şi prezentă în viaţa credincioşilor) în totalitatea ei.

La Cehu Silvaniei

Azi s-a continuat buna tradiţie de a vizita anumite parohii din Episcopia Sălajului, un proiect iniţiat şi susţinut de părintele protopop Ştefan Lucaciu.  Dacă în luna mai  am fost pe Valea Agrijului, iar în iunie spre Bocşa, Bocşiţa şi Chiloara - de data aceasta am poposit în câteva parohii din drumul spre Cehu Silvaniei: Dobrin, Bulgari, Mineu, Nadiş, Motiş şi, evident, Cehu, unde s-a şi ţinut şedinţa administrativă lunară a preoţilor din protopopiat.

Iniţiativa este lăudabilă şi pentru că oferă preoţilor ocazia de a vedea locuri în care unii probabil nu au mai fost niciodată şi de a-şi vedea colegii în parohiile lor. Mulţumim.

Taina Sfântului Maslu

La fel ca şi anul trecut, şi în acest an am continuat binecuvântatul obicei al oficierii tainei Sfântului Maslu cu ocazia hramului Bisericii, în ciuda tuturor greutăţilor financiare prin care trecem cu toţii. Au răspuns afirmativ invitaţiei preoţii din parohiile: Huta, Treznea, Stâna şi Sângeorz de Meseş. Le mulţumesc pentru împreuna-slujire şi clipele de rugăciune. Dumnezeu să ne binecuvinteze pe toţi.

Unul dintre noi

https://ec.europa.eu/citizens-initiative/ECI-2012-000005/public

"Unul dintre noi" este o iniţiativă cetăţenească europeană demarată în luna mai, 2012.

"Unul dintre noi" este una dintre primele iniţiative cetăţeneşti europene, doreşte să protejeze viaţa, susţinând că fiinţa umană are drepturi încă de la concepere (embrion).
Astfel, iniţiativa “Unul dintre noi” cere Uniunii sa înceteze finanţarea activităţilor care includ distrugerea embrionilor umani, în mod deosebit în domeniile cercetării, ajutorului pentru dezvoltare şi sănătate publică. 

O astfel de iniţiativă cetăţenească europeană trebuie susţinută (semnată) de minimum un milion de cetăţeni UE, din cel puţin 7 dintre cele 27 state membre. Situaţia actuală plasează România pe locurile fruntaşe în semnarea petiţiei, alături de Polonia, Italia, Franţa şi Spania.

Semnează şi TU aici, până nu e târziu. Data limită e peste o lună, la 1 noiembrie 2013.

E nevoie de 

- CNP

- Nume şi Prenume

- Adresă, cod poştal, Oraş

Dacă încă nu te-ai hotărât, e bine şă ştii că iniţiativă este susţinută şi de Patriarhia Română.

Serbările Castrului Roman - Buciumi

Azi, 8 septembrie 2013, începând cu ora 13:00 un sobor de preoţi din comuna Buciumi în frunte cu protopopul Ştefan Lucaciu au săvârşit o slujbă de "Te-Deum" cu prlejul Serbărilor Castrului Roman, ediţia a XII-a.

Pornind de la citatul lui Iorga "un popor care nu-şi cunoaşte istoria este ca şi un copil care nu-şi cunoaşte părinţii", protopopul de Zalău a subliniat importanţa rememorării şi cu acest prilej a unei lecţii de istorie ce nu trebuie uitată niciodată. De asemenea, în cuvântul său părintele a mai mai afirmat: "Toţi ştim de unde venim (arătând spre dealul unde este plasat castrul) şi ştim unde vrem să mergem (Europa)". Şi tot ca o continuă şi vie legătură cu înaintaşii noştri latini, s-a mai afirmat că multe dintre pietrele castrului roman se află astăzi în temelia Bisericii Ortodoxe din Buciumi.

Resfinţirea bisericii din parohia Rus

Ca fiu al satului am primit cu bucurie invitaţia de a fi împreună-slujitor la Liturghia arhierească din parohia Rus (protopopiatul Jibou). În această Duminica (25 august 2013), Preasfinţitul Părinte Petroniu a resfinţit biserica satului cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” şi a săvârşit Sfânta Liturghie în altarul de vară din curtea locaşului de cult.

Începând din anul 2008 biserica din parohia Rus a fost supusă unui amplu proces de reparaţii, prin purtarea de grijă a părintelui paroh Alexandru Bande. Astfel, în această perioadă biserica a fost pictată pentru prima dată de la zidirea ei, exteriorul locaşului de cult a fost înnoit şi el, iar în curtea bisericii a fost ridicat un altar de vară. Toate aceste lucrări au fost posibile prin strădania şi contribuţia celor 220 de familii de vrednici credincioşi şi ale altor binefăcători.

cum putem fi plăcuţi lui Dumnezeu

Conform Sfântului Vasile cel Mare, trei sunt felurile în care putem fi plăcuţi lui Dumnezeu:

1. Făcând voia lui de frica pedepsei; şi atunci suntem în starea slugilor.

2. Lucrând bunătatea pentru plata făgăduinţelor şi pentru folosul nostru; şi atunci ne asemănăm celor ce slujesc cu sâmbrie.

3. Săvârşind binele pentru însăşi bunătatea şi dragostea lui Dumnezeu; şi atunci suntem în starea fiilor.

Iar ca o concluzie, avva Dorotei adaugă: fiul, dacă ajunge la vârsta deplină şi la înţelegere, face voia părintelui său nu pentru că se teme de bătaie, nici pentru plată, ci mai vârtos iubindu-l face cu bucurie toată voia părintelui său şi se poartă cu toată cinstea şi cuviinţa faţă de el, fiind încredinţat că toată avuţia părintească este a lui.

cei trei moşnegi

Într-o zi o femeie iese din casă şi vede 3 moşnegi cu barba alba stând în faţa casei.
Nu-i cunoştea, dar văzându-i supăraţi îi invită în casa ei să le dea ceva de mâncare.
- Soţul tău este acasă? - întreabă ei.
- Nu. Este plecat şi vine abia deseară.
- Atunci nu putem intra - replică ei.
Seara, când soţul se întoarce acasă, ea îi povesteşte despre cei trei moşnegi.
- Du-te şi spune-le că am venit şi pofteşte-i înauntru
Femeia se duce si îi invită.
- Nu putem intra toţi în casă.
- Cum asa? întreabă ea.
Unul dintre moşnegi îi explică. Eu sunt BUNĂSTARE, el este  SUCCES iar celălalt este IUBIRE. Acum du-te şi întreabă-l pe soţul tău care dintre noi să vină în casă. Femeia intră în casă şi îi spune soţului, care se bucură.
- Ce bine! În acest caz invită-l pe BUNĂSTARE să ne umple casa cu belşug!
Soţia nu a fost de acord.
- Eu zic că ar fi mai bine să-l invităm pe SUCCES! Şi aşa nu au mers prea bine treburile în ultima vreme.
Copilul îi asculta tăcut dintr-un colţ al casei.
- N-ar fi mai bine să-l invităm pe IUBIRE? a sugerat el. Poate ne-ar ajuta mai mult.
După câteva momente de gândire s-au hotărât.
- Hai sa ne ghidăm după sfatul copilului. Du-te afara şi invita-l pe IUBIRE să ne fie oaspete.
Femeia iese afară şi întreabă:
- Care dintre voi este IUBIRE? Pe el îl invităm să ne fie oaspete
IUBIRE porneşte înspre casă. Odată cu el, se pornesc în urma lui şi ceilalţi doi. Surprinsă, femeia întreabă:
- L-am invitat doar pe IUBIRE. Cum de veniţi şi voi cu el?
Cei doi moşnegi ce veneau în urmă răspunseră:
- Dacă ne-ai fi invitat pe unul dintre noi doi, ceilalţi ar fi rămas pe loc. Dar de vreme ce l-ai invitat pe IUBIRE, unde merge el, mergem şi noi.
Unde este IUBIRE este şi BUNĂSTARE şi SUCCES !!!

primeşti ceea ce dai

Într-una din zile un negustor de lactate primeşte o invitaţie de a se prezenta la Judecătorie pe data de cutare şi cutare, fiindu-i intentat un proces de către un brutar. Omul era foarte îngrijorat şi până la data procesului nu-şi mai găsea liniştea. Se tot întreba cu ce o fi învinuit. Celălalt însă ştia. Şi încă cum.
Îl tot bănuia pe negustorul de lactate că îl înşală la cântar atunci când cumpăra unt de la el. Aşa că de fiecare dată după ce primea kilogramul de unt şi ajungea acasă, brutarul cântărea marfa primită în prezenţa unor martori. Într-adevăr, bănuielile sale erau justificate. Ba primea 900 g, ba 800, au fost cazuri când a primit şi 750 g de unt în loc de 1 kg .
În ziua judecăţii, judecătorul îl întreabă pe negustorul de lactate:
- Spune, dumneata ai cântar cu care să cântăreşti untul ce-l vinzi?
- Nu, domnule judecător. Nu am.
- Păi, atunci cum pretinzi că vinzi unt la kilogram?
- Păi, să vedeţi. Eu am o balanţă, pun pe o parte a balanţei kilogramul de pâine ce-l cumpăr de la brutar, iar pe cealaltă parte pun unt până ce balanţa se echilibrează.
Morala: În viaţă primeşti ceea ce dai.
Nota bene: Personajele poveştii sunt pur ficţionale şi nu au nicio legătură cu cineva din realitate.

Semnul Sfintei Cruci

Pentru un creştin e vital să facă aşa cum se cuvine semnul sfintei cruci. Este mărturia văzută a credinţei noastre nevăzute.
Făcut corect, acest semn aduce binecuvântarea lui Dumnezeu în viaţa celui ce se închină. Făcut însă indiferent, din gest reflex şi automat, de multe ori la repezeală şi incorect acest "semn" al crucii nu mai are nimic duhovnicesc şi poate atrage mânia lui Dumnezeu.

 Aşadar, cum se face corect semnul Sfintei Cruci?
Primele trei degete de la mâna dreapta se ţin împreunat (simbolizează Sfânta Treime) iar celelalte două se ţin în podul palmei, unite (simbolizează cele două firi ale Mântuitorului: divină şi umană).
Cu degetele astfel unite (nu doar două degete ca la romano-catolici) se duce mâna dreaptă întâi la frunte, rostindu-se "În numele Tatălui". Apoi se coboară pe abdomen, rostindu-se "şi al Fiului", se ridică la umărul drept şi se trasează o linie imaginară spre cel stâng, rostindu-se "şi al Sfântului Duh". Apoi mâna se retrage de la umărul stâng, rostindu-se cuvântul AMIN ("aşa să fie").

Însemnătatea gestului semnului Sfintei Cruci
Mâna la frunte ("În numele Tatălui") = cinstirea lui Dumnezeu-Tatăl
Coborârea mâinii ("şi al Fiului")= coborârea Fiului din slava Sa pentru mântuirea neamului omenesc, răstignirea şi coborârea la iad
Revenirea mâinii la umărul drept = Înălţarea Mântuitorului la ceruri de-a dreapta Tatălui şi trimiterea Duhului Sfânt; de asemenea, Sfinţii Părinţi mărturisesc că îngerul păzitor stă de-a dreapta omului
Umărul stâng = trasarea acestei linii simbolizează faptul că lucrarea Sfântului Duh se face pretutindeni, în toată lumea şi ne cuprinde total; umărul stâng este locul în care majoritatea credincioşilor greşesc semnul Sfintei Cruci: unii trasează linia doar de jumătate, alţii coboară mâna în diagonală, spre abdomen, alţii se bat cu palma pe piept când termină.
Retragerea de la umărul stâng = este momentul când se rosteşte AMIN (="aşa să fie")
Crucea are două dimensiuni:
- cea verticală: uneşte cerul cu pământul, pe om cu Dumnezeu
- cea orizontală: uneşte pe toţi oamenii, prin îmbrăţişarea lor de către Fiul, prin deschiderea braţelor Sale pe Sfânta Cruce.

Crucea lui Hristos se face dreaptă şi stând drept, nu încovoiaţi sau -mai grav- tolăniţi. Nu ne aplecăm spre pământ când facem semnul Sfintei Cruci. O putem face fie înainte (îndreptând mâna dreaptă în jos - ca semn al smereniei) ori după.
Crucea lui Hristos este armă asupra diavolului, cum auziţi la Sfântul Maslu cântându-se: „Doamne, armă asupra diavolului crucea Ta ai dat-o nouă, că se îngrozeşte şi se cutremură, se scutură, nesuferind a căuta spre puterea ei”. Aşadar, ea este armă şi putere doar atunci când se face corect şi cu evlavie. Când o stâlcim sau o batjocorim, dracul se bucură pentru că semnul îşi pierde puterea spirituală.

Când ne însemnăm cu Sfânta Cruce?
- ne trezim dimineaţa şi ne începem rugăciunile (mulţumim pentru noaptea trecută şi ne pregătim pentru provocările zilei ce vine)
- înainte şi după masă (ca mulţumire)
- la ieşirea din casă (ca se ne păzească Dumnezeu de primejdii)
- la începutul şi la sfârşitul lucrului (ca să primim binecuvântare şi spor)
- când primim ceva de pomană (pentru ca darul dat să fie primit "în numele Domnului")
- când trecem pe lângă o răstignire sau o biserică (mărturisim astfel apartenenţa noastră la Hristos şi crucea Sa)
- când intrăm şi ieşim din biserică şi în timpul sfintelor slujbe (comuniune)
- seara înainte şi după rugăciunile de seară (ne lăsăm în grija lui Dumnezeu şi ne pregătim pentru o altă zi).

Ce însemnăm cu Sfânta Cruce?
- pâinea şi bucatele ce urmează a fi consumate la masă
- drumul pe care urmează să mergem
- patul, perna şi pereţii camerei înainte de culcare
- copiii (în special cei mici, care nu pot să îşi facă singuri acest semn).

Pe lângă crucea simplă (trei braţe egale şi al patrulea mai lung) există o cruce (folosită în special de ruşi dar nu numai) care mai are 2 braţe orizontale. Primul, cel de sus simbolizează plăcuţa pe care evreii au scris "vina" lui Iisus. Cea de jos, înclinată spre stânga, e scândura pe care Mântuitorul şi-a odihnit picioarele, dar şi balanţa milostivirii sale spre unul dintre cei doi tâlhari: cel care L-a mărturisit se înalţă în rai iar celălalt se coboară la iad.
Uneori în reprezentările iconografice sub cruce este desenat un craniu. Conform tradiţiei creştine Hristos a fost răstignit în locul în care a fost îngropat Adam. Atunci când sângele a curs pe cruce s-a prelins până la căpăţâna lui Adam, ştergând astfel păcatul strămoşesc al întregului neam omenesc.

Resfinţirea Bisericii din Agrij

 

Am primit cu mare drag invitaţia părintelui Vasile Man de a participa în sobor la slujba de resfinţire a bisericii de zid cu hranul Sfinţii Apostoli din parohia vecină, Agrij. A fost o slujbă frumoasă, cu un sobor de 26 de preoţi, inclusiv părintele protopop Lucaciu Ştefan. Evenimentul a fost reflectat pe site-urile Patriarhiei (basilica.ro) şi pe cel al Episcopiei Sălajului (id articol 773).

sfaturi

Fereşte-te să dai sfaturi altora:
- cei mai deştepţi decât tine se vor înfuria sau vor râde de ele
- ceilalţi nu le vor înţelege

Şi tot despre sfaturi...
Stări de spirit, asta trebuie dat altora; nu conţinuturi, nu sfaturi, nu învăţături (Constantin Noica - Jurnal Filozofic)

o nouă şansă

Cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu sprijinul credincioşilor am reuşit încă un lucru extraordinar: să restaurăm vechile podele. După lucrările de pictură praful şi murdăria acumulate în lemn erau inacceptabile. În plus cei 75 de ani care au trecut peste ele şi-au spus cuvântul. Aşa că am bătut palma (la un preţ decent) cu un meşter priceput şi am demarat lucrarea. Ceea ce se vede acum e rezultatul muncii unui singur om timp de o săptămână. S-a raşchetat, chituit şi lăcuit multiplu (3 straturi de lac). Fotografiile sunt înainte şi după. Există şi câteva fotografii (făcute de meşter cu telefonul mobil) cu etape din lucrare, fotografii ce le voi posta ulterior.

Oaspeţi din protopopiatul Zalău

Azi am primit vizita preoţilor din protopopiatul Zalău - peste 40 de persoane.

Moment emoţionant în istoria parohiei, mai ales că niciodată -din câte ştiu- nu au mai fost atâtea feţe bisericeşti la un loc în biserica Sfinţii Arhangheli din Bodia. Am prezentat pe scurt istoria satului şi a bisericii. Trebuie să recunosc sincer că am avut o mică doză de emoţii văzându-mi colegii stând în băncile ocupate de obicei de enoriaşi. Cred că cel mai greu e să vorbeşti unor preoţi din faţa sfântului altar.

Iniţiativa de a face o "vizită de lucru" pe valea Agrijului aparţine părintelui protopop Ştefan Lucaciu, ocazie binecuvântată de cunoaşte noi locuri şi biserici, mai ales pentru cei care nu au mai fost în zonă.

Traseul: Zalău - Treznea - Bozna - Agrij - Păuşa - Agrij - Bodia - Sângeorz de Meseş - Bogdana - Buciumi (unde s-a şi ţinut şedinţa şi s-a susţinut conferinţa lunară). În total 8 biserici frumoase care dau mărturie că preoţii se implică activ în viaţa parohiei.

noi porţi către taina altarului

Unul dintre lucrurile mai puţin obişnuite te întâmpină în biserica din Bodia este iconostasul din zid (cărămidă) probabil construit aşa din considerente de economicitate. Nu ştiu câte biserici sălăjene mai au aşa ceva, însă asta îi oferă interiorului un aspect inedit. Trebuie spus că de la început a fost dotat doar cu uşi împărăteşti, făcute din leţuri subţiri, puse cruciş şi vopsite maro. Nimic deosebit pentru timpurile de acum, dar probabil la îndemână pe finalul anilor '30 când a fost construită biserica. Când am venit eu în parohie, în locul uşilor diaconeşti erau doar perdele din satin alb.

Cineva din parohie a venit cu propunerea să înlocuim vechile uşi cu altele sculptate în lemn de tei şi să facem şi uşile laterale, mai ales că avem lucrări în altar. Luna trecută, prin martie, a venit pentru măsurători şi consultări Nicolae Câmpean, un meşter din părţile Dejului, un tip hotărât cu aerul că ştie ce are de făcut. A făcut câteva poze iconostasului şi l-am văzut că îi vin în minte idei, după mimica încruntată şi serioasă a feţei. Totuşi, mă aşteptam să facă (sau să revină) cu o schiţă ca să îmi dau acordul final. Nu s-a întâmplat aşa: Domnul Nicolae a venit cu altă propunere: vi le fac într-un mod mai... diferit; iar dacă nu vă plac, vă fac altele pe cheltuiala mea. Aşa că am bătut palma în condiţiile de mai sus, urmând sa le finalizeze înainte de Paşti.

Azi spre seară au ajuns meşterii. Ştiind că vin, toată după-amiaza am avut câteva emoţii, mai ales că nu ştiam exact la ce să mă aştept. Prima impresie a fost una de mulţumire deplină, similară cu sentimentul ce-l ai după ce ai ajuns acasă de la magazin cu un lucru pe care ţi-l doreai de multă vreme. Se potrivesc şi se armonizează la fix cu restul iconostasului, dându-ţi senzaţia de robusteţe, linişte şi ...bogăţie bizantină. A meritat să mă las pe mâna meşterului şi îl recomand şi altora cu plăcere, mai ales că pe valea Agrijului mai are deja şi alte lucrări.

Biblia Ortodoxă (.epub şi .mobi)

Biblia ar trebui să fie cartea de căpătâi a oricărui creştin, cu obligativitatea morală de a o consulta periodic sau de câte ori simţi nevoia de hrană duhovnicească. Suntem datori să citim cuvântul lui Dumnezeu, fără însă a avea pretenţia sectară că NOI putem înţelege şi explica TOTUL de capul nostru, stând în afara Bisericii Apostolice şi folosindu-ne doar de propriile puteri intelectuale. Comparaţi cu alte denominaţiuni creştine, ortodocşii sunt deficitari la citirea Sfintei Scripturi.
În condiţiile scrise mai sus, pentru credincioşii care iubesc tehnologia (şi nu numai), există şi veşti bune: zilele trecute a apărut (pe site-ul celor de la elefant.ro) Biblia ortodoxă în format electronic. Momentan sunt ceva probleme la download (generează fişiere ce conţin zero biţi) dar nădăjduiesc să se rezolve în timp util şi să poată fi descărcată.

Sunt conştient că există deja mai multe versiuni ortodoxe online (site-uri) din care amintesc...
- Biblia Ortodoxă (ver. sinodală cu posibilitatea facilă de căutare)
- Biblia Ortodoxă (ver. Bartolomeu Anania) găzduită pe site-ul mănăstirii Dervent
- Biblia Ortodoxă (ver. sinodală, doar text, fără funcţie de căutare)
- Biblia Ortodoxă (include şi lectură audio făcută la mănănăstrirea Frăsinei)
Aşadar, chiar dacă există versiuni online, nu am găsit nicăieri până acum o versiune ortodoxă în formatul .mobi (pentru Amazon Kindle) sau .epub (pentru restul e-readerelor, telefoanelor şi tabletelor android). Alte versiuni în afară de cele ortodoxe există deja, DAR nu fac obiectul discuţiei de faţă.

În concluzie, de-acum nu există practic niciun motiv să nu ai mereu la îndemână Sfânta Scriptură. Şi să o citeşti. Şi nici nu trebuie să cari după tine o carte voluminoasă (dacă acesta putea fi un motiv invocat până acum). Când butonezi laptop-ul, telefonul sau tableta (gesturi probabil normale pentru omul secolului XXI) poţi face ceva util pentru tine şi sufletul tău, în locul facebook-ului, al jocurilor sau al filmelor cu care -bănuiesc- eşti deja obişnuit(ă).

Despre Spovedanie şi Împărăşanie

Ce este spovedania?

Spovedania este Taina iertării păcatelor săvârşite după Botez.

Pentru că botezul este unic şi irepetabil („Un domn, o credinţă, un botez” - Efeseni 4:5) Hristos a instituit Taina Spovedaniei prin cuvintele: „Oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în ceruri şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în ceruri” (Matei 18:18)

Cine se poate spovedi?

Orice credincios creştin-ortodox. Excepţie fac cei în comă sau bolnavii mintal care nu au discernământ. Aceştia nici nu se împărtăşesc. Conform învăţăturilor Bisericii, copii până la 7 ani se împărtăşesc fără să se mai spovedească. Se consideră că nu au făcut păcate.(deşi uneori asta e discutabil...)

De ce trebuie să mă spovedesc la un preot?

Dumnezeu dăruieşte iertarea prin intermediul preotului şi nu altfel.

De asemenea, preotul asigură obiectivitatea spovedaniei. Preotul nu va spune nimănui secretul spovedaniei.

Când trebuie să mă spovedesc? 

De câte ori ne simţim încărcată conştiinţa de vreun păcat.

În caz contrar, când conştiinţa nu ne mustră, poruncile bisericeşti recomandă de 4 ori pe an sau măcar o dată, în Postul Paştilor.

De ce să mă spovedesc în post? 

Pentru că e recomandabil să postim înainte de spovedanie. 

Cum trebuie să mă pregătesc pentru spovedanie?

a. post şi abstinenţă trupească

b. rugăciune (Psalmul 50, Canonul de pocăinţă către Mântuitorul Hristos şi alte rugăciuni)

c. cercetarea conştiinţei şi meditarea la păcatele făcute (nu e greşit să le notăm pe o foaie de hârtie dacă avem prea multe păcate şi nu reuşim să le ţinem minte până la spovedanie)

d. împăcarea cu cei cu care eşti certat (îţi ceri iertare TU, chiar dacă celălalt nu vrea să te ierte)

Unde ne spovedim? 

În Biserică, iar în caz de boală, acasă.

Recomandări la spovedanie

Atunci când ne spovedim e bine să spunem la început păcatul (sau păcatele) care ne supără cel mai tare. E bine ca NOI să spunem păcatele. De multe ori însă preotul, văzându-l pe credincios nepregătit, începe să îl ajute să-şi amintească păcatele, punându-i întrebări.

Pentru a se ierta păcatele e necesară împlinirea a patru condiţii.

Spovedania să fie:

a. De bună voie (nu pentru că ne-a obligat părinţii ori familia)

b. Sinceră (Există şi minciună prin omisiune: credinciosul se bucură că a scăpat să spună un anumit păcat stânjenitor pentru că preotul nu l-a întrebat)

c. Completă (de aceea e necesară cercetarea conştiinţei de cu seara)

d. Cu părere de rău şi cu hotărârea de a renunţa la păcatele făcute

După spovedanie se poate da dezlegarea păcatelor şi acordul de a te împărtăşi

Pentru păcate foarte grele duhovnicul poate opri o vreme de la împărtăşanie pe credincios, până se reabilitează sau până când preotul-duhovnic consideră necesar. Cei care a fost opriţi de la împărtăşanie nu se cuvine să meargă nedezlegaţi la un alt duhovnic şi acolo să se împărtăşească. Făcând aşa, conform Sfintelor Canoane sunt consideraţi furi (hoţi) de cele sfinte.

Epitimia sau canonul de spovedanie (se dă la final)

Mulţi îl văd ca o pedeapsă pentru păcatele făcute. Dar el este de fapt un medicament sufletesc ce îl ajută pe credincios să nu mai cadă în aceleaşi greşeli. 

Dumnezeu nu doreşte pedepsirea păcătosului, ci întoarcerea lui „Dumnezeu nu voieşte moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu” (Iezechiel 18:23)

Canonul se ţine până la următoarea spovedanie când se poate continua sau se dă altceva, după cum crede de cuviinţă părintele-duhovnic.

De asemenea, e recomandabil e să fie notat pe o hârtie, pentru că mulţi uită ce au de făcut din cauza emoţiilor.

Spovedanie NU este doar o înşirare mecanică a păcatelor făcute, ci şi un dialog cu duhovnicul în căutarea de soluţii pentru a nu mai săvârşi păcatele mărturisite.

 ***

După ce ne spovedim, urmează o altă Taină: Împărtăşania sau Cuminecătura, sau Euharistia

Cum mă pregătesc ÎNAINTE de împărtăşanie?

a. Igiena trupului şi a gurii (ne spălam pe dinţi dar nu înghiţim apă).

b. Ţinuta vestimentară să fie decentă.

c. Pentru femei: nefardate, nemachiate, nerujate, cu capul acoperit

d. În perioada lunară nu se pot împărtăşi. De asemenea, NU se pot împărtăşi cei care nu au primit dezlegare de la duhovnic.

e. canonul de rugăciune înainte de împărtăşanie, urmat de cele 12 rugăciuni ale Sf. Părinţi (Sf Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare, etc) – făcut de seara!!!

Cum procedez DUPĂ ce m-am împărtăşit?

a. Nu îngenunchez. Pare ciudat, DAR Îl avem pe Hristos în noi şi nu Îl îngenunchem şi pe El.

b. Nu mai sărut potir, cruci, icoane sau alte persoane în ziua aceea. Pe buze sau în gură mai pot avea părticele.

c. Nu scuip. Aici intră şi guma de mestecat şi seminţele.

d. Nu vomit. E mare păcat.

e. Mă feresc de legături trupeşti cu soţul (sau soţia) în acestă zi

f. Fac rugăciunile de mulţumire DUPĂ Împărtăşanie şi alte lecturi

g. Am un comportament cât mai bun cu putinţă, comportament ce mă strădui să îl păstrez căt mai mult timp.


Câteva citate despre spovedanie şi pocăinţă: 

Păcatul face pe oameni neruşinaţi. Să te ruşinezi de păcat, nu de pocăinţă; păcatul e rana, pocăinţa este vindecarea. Dacă noi ne aducem aminte de păcatele noastre, Dumnezeu le va uita. (Sf. Ioan Gură de Aur)

Sileşte-te să nu cazi în păcat, dar dacă ai căzut, dă dovadă de bărbăţie, scoală-te repede (Sf. Nil Sinaitul)

Nu vom fi pedepsiţi şi osândiţi în veacul viitor pentru că am păcătuit, ci fiindcă, păcătuind, nu ne-am pocăit şi nu ne-am întors din calea cea rea la Domnul (Cuviosul Teognost)

      Mulţi ne întristăm pentru păcate; dar primim cu plăcere cauzele lor (Sf. Marcu Ascetul)

      Mărturisirea faptelor rele este începutul faptelor bune (Fericitul Augustin)

      Orice păcat se săvârşeşte pentru plăcere şi orice iertare pentru păcate se dobândeşte prin pocăinţă (Sf. Talasie Libianul)