Unul dintre lucrurile mai puţin obişnuite te întâmpină în biserica din Bodia este iconostasul din zid (cărămidă) probabil construit aşa din considerente de economicitate. Nu ştiu câte biserici sălăjene mai au aşa ceva, însă asta îi oferă interiorului un aspect inedit. Trebuie spus că de la început a fost dotat doar cu uşi împărăteşti, făcute din leţuri subţiri, puse cruciş şi vopsite maro. Nimic deosebit pentru timpurile de acum, dar probabil la îndemână pe finalul anilor '30 când a fost construită biserica. Când am venit eu în parohie, în locul uşilor diaconeşti erau doar perdele din satin alb.
Cineva din parohie a venit cu propunerea să înlocuim vechile uşi cu altele sculptate în lemn de tei şi să facem şi uşile laterale, mai ales că avem lucrări în altar. Luna trecută, prin martie, a venit pentru măsurători şi consultări Nicolae Câmpean, un meşter din părţile Dejului, un tip hotărât cu aerul că ştie ce are de făcut. A făcut câteva poze iconostasului şi l-am văzut că îi vin în minte idei, după mimica încruntată şi serioasă a feţei. Totuşi, mă aşteptam să facă (sau să revină) cu o schiţă ca să îmi dau acordul final. Nu s-a întâmplat aşa: Domnul Nicolae a venit cu altă propunere: vi le fac într-un mod mai... diferit; iar dacă nu vă plac, vă fac altele pe cheltuiala mea. Aşa că am bătut palma în condiţiile de mai sus, urmând sa le finalizeze înainte de Paşti.
Azi spre seară au ajuns meşterii. Ştiind că vin, toată după-amiaza am avut câteva emoţii, mai ales că nu ştiam exact la ce să mă aştept. Prima impresie a fost una de mulţumire deplină, similară cu sentimentul ce-l ai după ce ai ajuns acasă de la magazin cu un lucru pe care ţi-l doreai de multă vreme. Se potrivesc şi se armonizează la fix cu restul iconostasului, dându-ţi senzaţia de robusteţe, linişte şi ...bogăţie bizantină. A meritat să mă las pe mâna meşterului şi îl recomand şi altora cu plăcere, mai ales că pe valea Agrijului mai are deja şi alte lucrări.
