Tu ce eşti?

O tânară profesoară, cu vizibile veleităţi de tendinţe liberale, explica micuţilor ei elevi faptul ca ea este atee şi-i întreba dacă nu cumva sunt şi ei. Neştiind de fapt ce-i acela un ateu şi dorind sa fie şi ei ca şi profesoara lor, micuţii îşi ridicaseră mânuţele în aer. Dar iată şi o excepţie. O fetiţă pe nume Maria nu se luă după mulţime, şi nu ridică mana. Profesoara observând-o o întrebă de ce s-a decis să fie diferită.
– Pentru ca nu sunt atee.
Profesoara o întrebă din nou:
– Dar tu ce eşti?
– Sunt creştin-ortodoxă.
Puţin deranjată profesoara se înroşi. O întrebă, totuşi, de ce este creştină.
– Ei bine, am fost crescută sa-L cunosc şi sa-L iubesc pe Domnul Iisus Hristos. Bunicii au fost creştin-ortodocşi, mama este creştin-ortodoxă, la fel şi tata. Aşa sunt şi eu.
Profesoara s-a înfuriat:
– Ăsta nu este un motiv. Spuse ea în gura mare. Ce-ar fi fost dacă maică-ta ar fi fost o idioată şi la fel şi taică-tu? Ce ai fi fost tu atunci?
Fetiţa tăcu puţin şi, zâmbind finuţ îi zise:
– Atunci ...aş fi fost atee!

Fragment preluat din cartea "Despre căderea Protopărintelui Adam, păcat, moarte şi înviere", autor Sfântul Inocenţiu, Arhiepiscopul Odesei