Ca fiu al satului am primit cu drag misiunea de a-l înlocui pe părintele paroh la slujba Înălţării Domnului. Orice slujire într-un alt loc decât în propria parohie îţi oferă posibilitatea de experimenta lucruri diferite şi mai ales îţi dă prilejul de a întâlni alţi oameni care uneori se raportează altfel la atmosfera bisericească şi la sfintele slujbe. Oricum, evlavia este aceeaşi, poate puţin mai pronunţată faţă de ceea ce ştiu că am în parohia proprie. De asemenea, şi prezenţa în lăcaşul de cult este mult mai numeroasă, fapt perfect justificabil prin numărul mult mai mare de credincioşi ortodocşi şi lipsa altor culte de tip protestant şi neoprotestant.
La sfârşitul Sfintei Liturghii am ieşit împreună cu enoriaşii în curtea bisericii unde am săvârşit slujba parastasului pentru eroii neamului românesc. Iar la ora 12:00 s-au tras clopotele pentru cei care s-au jertfit pentru patrie şi neam şi au făcut ca în ţara noastră se se vorbească încă româneşte iar în bisericile noastre să se poată sluji în continuare în rit creştin ortodox. În veci să fie pomenirea lor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu